Art's touch
Would you like to react to this message? Create an account in a few clicks or log in to continue.


This forum is about art. If you are interested in something like this, you should register.
 
HomePortalLatest imagesSearchRegisterLog in

 

 Labirint [one-shoturi]

Go down 
3 posters
AuthorMessage
Angelscolor
NewBorn Artist
NewBorn  Artist
Angelscolor


Number of posts : 29
Location : I am here, in my mind
Humor : hip, state of vegetation, nimci interesting so shut up
Registration date : 2009-01-23

Labirint [one-shoturi] Empty
PostSubject: Labirint [one-shoturi]   Labirint [one-shoturi] Icon_minitimeSat Jan 24, 2009 12:02 pm

Negru

E o tacere cumplita in jur, totul e negru si decade in si mai obscur. Ma trantesc pe iarba si privesc cerul. E negru, pur si simplu negru! Unul atat de pal incat imi da senzatia ca sunt ochii pierduti ai omeniri. Da! Noi, oamenii suntem orbi, niste fiinte ce nu vad dincolo de propia minte, de propia ceata intunecoasa, pur si simplu mergem in fata, fara a vedea capatul acestui tunel incetosat. E pur si simplu un negru peste care se adauga un strat teribil de incertitudine.
-E lipsit de sens! Imi aud vocea razvratita. O tonalitate joasa, soptita, ce isi face simtita prezenta in linistea dominanta.
-E prostesc, banal, lipsit de sens, fara scop dar predomina, minunat! Acum mi se pare ca vorbesc prea sus si ma dor timpanele de la propia-mi voce, insa una peste alta incep sa ii dau crezare desi e doar o voce: sunete. Doar pasi grabiti si inalti ale cuvintelor mele.
“E ciudat, dar e si, ei bine este, exista restul nu mai conteaza”. Tacere, peste tot e pustiu deci nu e nimeni care sa strice aceasta clipa minunata.
“Asculta bataia inimi, aculta linistea, canta tacerea!” mi-am ordonat. Am nevoie de ordine in viata si in ganduri, am nevoie sa ma regasesc. Dar in acest peisaj mirific nu fac decat sa imi regasesc sentimentele si dispozitile.
Vantul adie parca aducand un calm zbuciumat, desi e racoare, e placut! Mult prea placut ca sa ma ridic de pe iarba. Incet, incet, linistea e perturbata de un sunet sacadat si constant, acel sunet al ploii, un sunet atat de placut, de dulce, dar atat de…banal.
Inspir adanc acea liniste placuta, in timp ce las ploaia sa ma spele de orice poate insemna : ganduri, sentimente. E placut sa faci o baie universala. Simti cum se duc toate prin pamant, dar, dar e doar o stare a minti, deci tine doar cateva secunde neinsemnate.
“Te doare, inca te doare” mi-am deschis ochii, simteam culoarea lor, un negru ciocolatiu, scurgandu-se in creier.
“Probabil. Poate ca da, poate ca in cele din urma ma doare si trebuie sa admit asta, nu sa fug, nu sa ma prefac ca nu exista sau ca nu a existat!” . Mi-am varat mainile in buzunarele pantaloniilor albi, era placut, un invelis cald imi acoperea mainile reci. Insa nu e singurul lucru pe care il simt, e o caldura bizara ce porneste din plex si se duce incet catre creier, parca nu mai conteaza restul, e placut si imi da o stare de pace atat de intensa…
“ ’Durerea e buna’ spun asta citand un personaj din cartile lui Dan Brown, dar asta ma face sa ma intreb, oare ce fel de durere? El spune ca durerea fizica, eu spun ca cea psihica, insa amandoua sunt o forma de tortura”. Mi-am dus mana catre fata, printre degetele aspre am inteles! Pe fata mea era un zambet schimonosit, era o himera intre melancolie si ironie.
“Oare asa sunt si eu?” mi-am ridicat ochii catre cerul patat de negru, picaturile reci de apa imi intrau in ochi.
“Poate, sau poate inca nu stiu cine sunt?” mi-am lasat mana in jos, pumnul mi se stranse incet dar puternic. O usturime ma anuntau ca unghile sfasaie incet pielea palmelor.
“Ba stiu! Sunt cel mai mare inamic al meu” Am inchis ochii savurand momentul negru.
In acest moment ma hranesc cu negru, respir negru, vad negru, dar aud bataile inimi si ascult linistea desi, si ele sunt negre. In acest moment totul e negru


[edit]:cum nimeni nu a simtit nevoia sa spuna ceva despre "Capodopera" mea am dat edit sa o pun pe umrtoarea xD



Peste timp

"Ploua si..ploua?" Da, o ploaie moarta a sufletului, indiferent ca e soare sau innorat pe mine ma ploua, ma ploua cu lacrimi de sange, lacrimi interioare, imposibil de inteles sau de simtit pentru altcineva.
"E doar o ploaie, a timpului, dar o ploaie si va trece"
E atata liniste, de atata timp, in aceasta incapere lipsita de sens, de suflare, de existenta.
-Cine esti tu? Ce esti tu?
-Eu? Eu sunt un copil al timpului si o fantoma a starii, eu privesc ce a fost si raman in ce sunt, eu? Eu nu mai am un nume, a pierit odata cu mine, uite..
Mana alba, usor transparenta, arata catre pian
-Ce, ce e acolo? Copilasul facu un semn negativ din cap, lasandu-si suvitele aurii si murdare sa se miste in lumina clar-obscura a camerei.
-Uitate! Miscarea maini fantomatice parea a fii un dans, unul bland si trist. Fetita isi desfacu mainile albe si murdare, lasandu-si picioarele libere dupa atata timp. Se ridica, simtea o amorteala teribila in tot trupul. Rochita albastra si jerpelita atarna peste genunchi ei, crescuse atat de mult. Se agata cu manutele de draperia rosie si zdrentuita pentru a se ridica.
“Paseste, pasteste in ploaia fada a timpului si invata sa simti sangele din tine”
-Ce e asta? Se intoarse catre mine, sau mai bine spus cea ce ramasese din mine, privindu-ma curios atingand cu degetele ei murdare cea ce mai ramasese din scheletul meu.
-Eu draga mea, eu sunt
-Dar cum? Cum cand tu esti acolo si acest lucru aici? Ma-m apropiat incet de copila inocenta
-Ti-am spus eu nu exist cu adevarat, sunt doar o reflexia a ta, a dorintei tale de a fii cineva aici
-Nu inteleg…mi-am pus mana transparenta pe fata ei si i-am ridicat-o. In lumina fada a lunii, obraji sai erau curatati de lacrimi.
-Vei intelege draga mea, incurand vei intelege. M-am facut nevazuta, insa am ramas langa ea imbratinad-o.
Si-a ridicat mana catre geamul murdar, privind luna printre degete
-Vreau sa simt…iar, vreau sa cant, sa dansez iar in sirul melodic al propii minti vreau sa…ma asez la pian.
-Atunci arata cine esti tu! I-am soptit in urechie, nu ma vedea dar ma auzea, iar faptul ca intelegea si nu se temea ma amuza cumplit.
S-a ridicat, pasea ca pentru prima data. S-a asezat la pianul alb si a inceput sa cante, sa simta lacrimile din sange si dansul minti sale, un dans ce inebunea pe oricine ori cand.
“Vreau mai mult si vreau sa ploua si vreau sa…sa ma trezesc”
-Trezeste-te, fii acel trandafir ce inca doarme draga mea, fii tu
Melodia incepea sa prinda viata in mainile ei, era atat de palcut dar de dureros.
“Ma simt de parca valsez in cerc si nu ma mai opresc”
Tic, tic, tic
-Tac! Am spus eu ironica in cele din urma, ceasul nu mai imi putea arata moartea dar nici calea spre viata, insa ei inca ii putea numara secundele
-E mai bine? Ma intreba, ma privea direct in ochii si zambea nevinovat.
-Cu mult mai bine. M-am amterializat in stanga ei aplecandu-mi capul peste umarul ei.
-Pot sa mai cant?
-Da, canta Elizabeth, canta pentru mintea mea.
“Aceleasi note, aceleasi clape, aceiasi linie melodica, pe scurt aceiasi ploaie “
Back to top Go down
Angelscolor
NewBorn Artist
NewBorn  Artist
Angelscolor


Number of posts : 29
Location : I am here, in my mind
Humor : hip, state of vegetation, nimci interesting so shut up
Registration date : 2009-01-23

Labirint [one-shoturi] Empty
PostSubject: Re: Labirint [one-shoturi]   Labirint [one-shoturi] Icon_minitimeSat Feb 21, 2009 10:00 am

Well cum nimeni nu a postat decand, mh, de cand am deschistopicul am sa pun altul mai vechi printr-un reply

Intreband


Ciuat e cum stropii de ploaie curg adesea pe geam si sfarsesc zdrobiti de ramele acestuia. Privindu-le ma fac sa ma gandesc la noi. La noi doi si la voi doi, la viata mea si a ta, la drumuri spulberate de un uragan numit adevar, de o viata lasata intr-un vis, intr-un loc numit suflet, un suflet ce devine vis, iar visul devine realitate. Insa ele au un ultim cuvant si acela e moartea. De ce totul sfarseste printr-o durere arzatoare ce ne linisteste incet? de ce toate se duc ca apusul? De ce clipele frumoase apun peste o mare inntunecata de durere? nu inteleg de ce mereu e aceiais poveste, de ce viata e asa si are mereu un schimb echivalent? un zambet, se rasplateste in lacrimi la fel cum iubirea se rasplateste in ura, fiinta ciudata ce te numesti destin, ce te lasi ghidata de ideile noastre, de ce ne lasi vii in durere si mai ales de ce e dai picoare si pumni? de ce esti mesagerul vietii...de ce? Oare de ce ne spulberi visele la fel cum eu spulber spuma de baie de pe mana printr-un suflu? De ce ne vrei moartea si de ce nu ne dai zambete si nu lacrimi? Viata e doar.. un mare de ce...iar eu sunt doar un simplu intrebator.
Prin paru-mi negru se spulbera spuma in timp ce ma ridic din cada, desi vad in urma mea alb in fata mea vad negru! Caci destinul e un intuneric complex, cel putin fara tine, fara noi..fara vise..ca si simlu intrebator, fac ce imi sta in obijnuinta...intreb " De ce s-au spulberat visele la fel cum s-a spulberat un fulg in aer? De ce tu, de ce eu si mai ales de ce noi? Intrebarile imi intuneca gandirea..vreau sa te urasc dar nu pot inca te iubesc...si ma gandesc oare ce va fii ce e inca..de ce sunt doar o intrebatoare neputincioasa? de ce ma las sufoacata? de ce visele mor sub puterea realitatii? Oare de ce...? Oare lacrimile si sangele dureri nu-s deajuns pentru fericire? cum vine si moartea..dar moartea viselor sunt moartea iubiri si a fericirii!.....

Off: nu e corectat, lenea si da stiu ca e dramatic rau, dar uhm well drama imi curge prin vene mai mult decat sangele
[edit]: fiindca cel de mai sus e prea mic am sa mai pun unul tot vechi si necorectat -.-'

Pagina
O voce vesela dar rece, o voce calda dar plictisita se aude cand pe usa casei intri tu! Dar de aceasta data nu o voi mai auzi, ciudat sau nu, desi nu te vad, te aud. Aud cum plangi si, desi nu sunt langa tine metode diverse ma fac sa te vad si aud...
Intri usor in camera bine aerisita, unde perdeaua alba flutura in vant, pe mobilierul vechi din lemn, sub o vaza cu un trandafir sta o scrisoare. Cu teama o ridici, citesti si brusc simti cum ochii iti sunt inundati de lacrimi, dupa un scurt suspin te arunci in patu-ti moale, lacrimi curg necontenite, visele ti se spulbera..iar tu ei bine cazi in vidul minti tale. Dupa ceva timp, te simti prinsa intre lacrimi si nebunie, afara ploua iar meodia ti se potriveste, doar ca tu, ei bine tu te-ai plictisit de ea, infuriata iesi afara si alergi prin ploaie, nu stii unde sau de ce, sau de cine fugi, doar alergi! Doar parcurgi distanta dintre casa si parc intr-un rim alert sperand sa dai de el, in scurt tim simti ca ale tale picioare cedeaza, o piatra nevazuta iti aluneca sub piciorul amortit, iar tu dai de savoarea pamantului, un strigat sugrumat se aude din ce ince mai tare din gatul tau, pana devine urletul unei fiare cu inima sfasaiata. Ce ciudat si eu ma plimb peacolo, e ciudat sa dau de tine, e ciudat ca dau de tine si imi amintesc nenorocitele mi cuvinte, te las ...si astept sa vad ce faci, pari ca te gandesti iar lacrimile-ti se acorda minunat cu stropi de ploaie ce iti uda hainele si te imbalsameaza cu suferinta, te gandesti? Nu! Iti amintesti
"-De ce esti asa?
-Pentru ca asa sunt eu daca it convine stai cu mine daca nu pleaca
Usa se tranti in urmea mea..cuvinte spuse in vant, cuvinte distruse intr-o clipa...o poveste de o pagina si o poveste de o zii si-o noapte se scurg in cateva clipe"
Ce ciudat nu imi pot controla trupul, te prind in brate si-apoi te strang la piept sarutandu-te, aratandu-ti ca te iubesc...dupa cele intamplate tu nu ma respingi ci din contra..ma lasi sa te gust, te duc inapoi acasa si inchizand usa si ma intreb :"E oare alta poveste de o pagina?


[edit2]:ma simteam rau, deci am mai scris ceva
Ganduri
Ploua
Parca si acum mai vad cum luna noua rasare peste crestetul nostru si incearca sa reziste noptii ce se incurca cu propia-mi constiinta si parca totu-i un vid
Si ninge in vid
Si e abis si-i melancolie, caci inima mea inca se pierde in voci fara sens pe ritmuri infantile si parca sangele se scutura de pe trupuri in putrefactie si miroase.
SI parca vad cum ninege-n abis
Si e nimic si sufletul meu se pierde in amaraciune, in haos si ma simt amortita si voi si noi suntem finite fara sens, caci oricum acea falsa noima, duce la haosul insuportabil pe care noi il numim viata
Si-i stare si nu-i chip
Caci acum simt si nu vad, dar chiar daca as vedea nu as intelege deci prefer sa simt si a ma pierd in acel romantic acompaniament dezastrous al propii stari mentale, iar copilaria mi se pare un vis, dar infatila tot sunt! la fel ca pateticul rand scris de mine
Si-i critica si ninge si sufar
Si suferinta parca-I sora geamana cu viata, dar parca zambetele ne sunt dujmani pentru ca un zambet atrage lacrimi. Iar noi, iar tu, iar eu. Ma blochez cand enumar acest sir indelungat de idei. Eu cuvinte nu mai am si plang si ma gandesc iar la acel sir compus din doi, candva trei .
Si-i nonsens
Fara speranta si fara sens ma transpun in randuri haotice ce duc lipsa de cooerenta si noima.
Si zambesc
Imi place sa rad fara sens pe un ritm de rock simphonyc si sa citesc bacovia caci amanti ma-ntristeaza si miroase a cadavre descompuse si parca stiu ca el e un om flamand si eu unul satul de viata si prostie, iar fara sens spun cum imi vin versurile poeziilor, dar fara citat caci nu vreau citate vreau exprimari concise, dar eu n-am idei si tu esti undeva departe
Si ninge ca la carte si parca ma si vad: e negru, e abisal. Doar putina lumina apare cand clapele pianului se mai aud in acel negru sucfocant care nu-mi da pace. Si-s pete mici si mari ce seamana cu fulgi si-s reci dar nu ii simt.
Si tac
E sange pe zapada dar sunetele nu se mai aud caci e negru si alb si nimic nu contesta puterea lor de a se completa si renega. Iar rostul ce e mai degraba albastru ce da spre negru, isi pierde valoarea in acest spatiu in care toti viseaza la ceva ce nici ei nu consc acel ceva. Muzica e durere
Si-i pian
Si-l arata, si parca tot la un non sens ajung si plang si ma joc cu notele muzicale fara a le da vr-o noima si inca tac si privesc cum sangele curge pe zapada, dar nu-mi pasa pentru ca sunt indiferenta si nemiloasa
Si mi se reproseaza:
Ca tac, ca prives sangele fara sa-mi pese, ca uit de noi si de toate si ca nimic nu mai are sens
Iar viata
Ia o turnura interesanta parca devenind doar gand sau agenda pentru abis
Insa realitatea...
E alta, eu nu o vad caci sunt prinsa de a mea, inconstienta ca dincolo de mine sunt si alti care tac si vad sange in acest moment
Inhibata
De tot ce exista sau a reprezentat existent mea, caci eu nu am sentimente ci doar lacrimi goale in ochii sticlosi prin care decurg doar insulte si insasi insulta cea mai mare, amintirea existentei mele. Si imi strang picioarele la piept, inchizand ochii si lasandu-ma cuprinsa de negru, insa stiu prea bine ca inca am ramas la acel stadiu de nimic aparte
Si inspir
Aerul ce imi incarca corpul imi aduce si o mie de rezolvari si alte ganduri. Parca degeaba le iau din aer, caci aerul meu e toxic. Ma ridic si ma uit pe geam
Fantome grii si cenusi ale tuturor existentelor si trairilor, mi se astern la picioarele mizere si inaintea caracterului meu de prost augur.
Cu tine si cu mine, cu noi si posibil cu doi diferiti
O sa fim si am fost asa pacat ca nu am vazut si inchid ochii sprijinindu-ma de geam, acum nu mai vreau nimic, ma-n sir si imi dau seama de glumele proaste pe care eu insa-mi le numesc trairi
Plumbul greu al matricei mele existentiale se preface vie cand de fapt e moarta si poarta un singur nume “timp pierdut, viata investita si tot nimic” un nume alcatuit din insulte
Si-i ninsoare si melancolie si e insulta si tot degeaba eu tot exist
Sa pun capata cum si aici, lasand in urma doar ceva ce se risipeste:Ganduri, lacrimi, existenta si trairi
Si sar, in timpul acesta soarele rasare iar spiritul meu romantic isi doreste sa scrie, sa cante sa deseneze si sa traiasca. Dar ma uit la pamant
“ Nu mai e cale de intoarcere” imi imbratisez moartea si ma agat de ea cu un simplu "adio". Inchid ochii in asteptare dar imi amintec ca nu am zis niciodata ceea ce am vrut sa zic. Am deschis rapid ochii
-Vreau sa cant, sa traiesc, iar desenul si scrisul tot viata imi sunt.
Tacere si cateva minute pana la impact,
Lacrimile imi dau senzatia greseli si mustrarea lasitati ma cuprinde, dar nu mai conteaza, inspire ultimul aer, ultima placere de a fi in viata si privesc pamantul. Ma dezechilibrez si raman pe spate, privesc cum soarele rasare in timp ce eu dispar
-Si melancolia ma cuprinde
Sange si lacrimi ce se pierd pe asfalt, dorinte pierduta si temeri abisale se imprastie in ceva ce a existat.
Si-i viata in arta si ninge si-i melancolie si melancolica ma cuprinde si eu mor cuprinsa de ea si arta o uit.
Back to top Go down
Cho Gange
Beginner Artist
Beginner Artist
Cho Gange


Female
Number of posts : 70
Location : in atelier
Registration date : 2009-02-21

Labirint [one-shoturi] Empty
PostSubject: Re: Labirint [one-shoturi]   Labirint [one-shoturi] Icon_minitimeSun Feb 22, 2009 11:57 am

good... scuza-ma ca nu iti comentez acum angelscolor, insa voi lasa pe mai tarziu din lipsa de timp.
scriu si eu o povestire scurta....

The end
Culori, sunete, rasete si zambete... Un gust atat de dulce, incat te face sa siti ca totul e un vis, un vis frumos, cum nu ai mai avut, ca si cum cu fiecare vibratie a sunetului ce-ti patrunde incet gandurile, zambetul tau devinde din ce in ce mai real... Pana rasetele... Isi schimba sensul. Fericirea pare sa fi pierit din dulcea lor esenta paratisiaca, caci paradisul e imposibil de simtit. Pare sa fi devenit pur si simplu durere... O masca vesela a durerii ce nu dispare. Glumele... Nu te mai fac sa razi, ci te fac sa le simti ca si cum te-ar ataca, ca si cum ar fi niste rani ce se deschid incet, coaja subtire desprinzandu-se incet de carnea fierbinte...
Cuvintele... Oare exista cu adevarat o definitie a Cuvantului? Totul este creat prin cuvant... Gandurile sunt creeate de minte prin cuvinte, imaginile sunt percepute prin cuvinte, sentimentele sunt acceptate sau respinse de simtitor sau de subiectul senzatiei prin cuvinte... Suntem la mila lor...
Cuvantul e un stapan atat de crud... Un cuvant aruncat in vant, iti poate sfarma incet zambetul... Pentru a zambi... Trebuie sa te deschizi... Sa daruiesti inima ta lumii si sa ii ceri, printr-o patetica incredere oarba, sa nu o raneasca, sa aiba grija de ea, sa o incalzeaza cu bratele sale...
O dechidere larga... Ce cuprinde toate cuvintele... Cuvinte mici... Neinsemnate... Ce zgarie incetisor inima... Oare ce se intampla cand refuzi sa ti-o iei inapoi chiar si cand simti usturimea acelor cuvinte? ... Iubesti atat de mult viata, incat refuzi sa le bagi in seama... Zgarieturile se transforma incet in rani, si ranile iti provoaca durere, direct pe inima pe care ai expus-o cu dragoste si daruire unei lumi in care nu avusesei niciodata incredere... Dar printr-o speranta iubitoare de viata si placere, ai lasat-o in bratele ce o incalzeau incet... In bratele cuvintelor ce ti-au mangaiat sufletul de atatea ori, desi nu ai aratat niciodata... Cuvintele la care strambai din nas, dar care iti incalzeau inima atat de rece si infrigurata...
Cand inima este rece, nu mai simte durerea... Dar tu ai lasat-o sa fie incalzita de lume, de viata, si acum simti durerea, durerea tuturor ranilor pe care le-ai lasat sa se dezvolte, pentru a simtii in continuare acea caldura, pe care o simteai pentru prima data. Ai devenit dependent de aceasta, ai ajuns sa sacrifici toata protectia ta pentru ea... Pentru ea...
Cu timpul, nu ai mai putut sa treci peste rani fara sa le bagi in seama... S-au adancit atat de mult, incat ti-au sfasiat inima... Au ramas fragmente, fragmente fara sens, ce se pierd in vid...
Acesta este sfarsitul inimii tale...

cam asta e Razz
Back to top Go down
Teh Role Model
Beginner Artist
Beginner Artist
Teh Role Model


Male
Number of posts : 76
Age : 34
Registration date : 2009-02-22

Labirint [one-shoturi] Empty
PostSubject: Re: Labirint [one-shoturi]   Labirint [one-shoturi] Icon_minitimeThu Feb 26, 2009 8:29 am

Well, am citit toate aceste povestioare si ma simt prost sa fiu primul care le comenteaza. Toate mi se par mult prea filozofice si... well... foarte pesimiste si dark... Poate ca asta e principiul one-shot-urilor, dar eu, sincer, nu prea le inteleg... sorry, dar asta e adevarul...
Back to top Go down
Sponsored content





Labirint [one-shoturi] Empty
PostSubject: Re: Labirint [one-shoturi]   Labirint [one-shoturi] Icon_minitime

Back to top Go down
 
Labirint [one-shoturi]
Back to top 
Page 1 of 1

Permissions in this forum:You cannot reply to topics in this forum
Art's touch :: Writer's line :: One shoot-
Jump to: