Un abis si ceva mai deschis

"Patetic!" isi spus einchizand telefonul, privi cateva clipe lumina care intra pe fereastra zambind melancolic. Lua paharul de wisky in mana is se aseza in fata pianului
"Si cadavrele se descompun in viziunea lui si in a mea raman pe pamant descompuse" apasa simultan "mi la do" si isi lasa mintea libera pe clapele pianului

Cho isi lovi varful bastonului de peretii coridorului, nereusind sa gaseasca drumul bun.
"Of Doamne, de ce trebuia sa ma mut exact in labirintul asta?"
Se mustra pe ea insasi timp de cateva clipe, punandu-si mana pe perete pipaind cu grija varul.
Se opri o clipa, auzind prin pereti o melodie usoara de pian.
"NIciodata nu m-am mai simtit atat de jenata."
Isi zise ea cand isi dadu seama ca avea sa intrerupa pe cineva.
Se apropie de sursa sunetului, pipaind peretele pana dadu de o usa.
Ciocani incet in lemnul rece.

"Cine naiba e la ora asta?!" injura in mintea sa si se ridica de la pian, mergea apsat, agonic poate.
"Of of, lumea asta de ce nu se pot culca mai devreme de 1:30 dimineata?" Deschise usa incet
-Da?

Cho tresari usor la auzul vocii joase a baiatului, intorcandu-si ochii acoperiti de lentilele negre ale ochelarilor intr-o incercare fara rost de a-l privi.
- Scuza-ma de deranjz.
Zise ea dandu-si seama ca ar fi fost mai bine sa bata la alta usa.
Agita usor bastonul alb inainte sa continue.
- Insa stii cumva pe unde e strada alunului? ... Nu reusesc sa imi dau seama...
Spuse ea jenata peste masura.

O privi atent analizand-o
-Uhm da, dar e cam tarziu e aproape 2 dimineata, iar strada nu e un loc pentru o domnisoara, mai ales pentru una nevazatoare, vrei sa intri?

Cho fu surprinsa de raspuns, schitand un zambet usurat.
- Multumesc.
Spuse ea ceva mai destins, facand un pas inainte.
Uita insa sa verifice inainte de a face pasul, asa ca se impiedica de ceva de pe podea, fara sa isi dea seama de ce anume.
Cazu in fata.

O prinse de sold si se lasa pe un genunchi, astfel ridicand-o de tot pe bratele sale. O privi si un zambet pervers ii aparu pe chipul palid
"Mh, totusi nu, nu-s chiar asa de prost" Se ridica drept, mergand calm inainte
-Te voi duce eu, raspunse pe un ton jos si sobru

Cho isi tinu strans bastonul in mana dreapta.
- .... nu e nevoie....
Incerca sa ii explice in timp ce se straduia sa ignore senzatia ciudata pe care i-o dadea faptul ca ii simtea mainile.
Isi intoarse capul in directia in care ar fi trebuit sa fie chipul lui.

Nu ii raspunse, merse pana langa pat unde, se apleca usor, lasand-o pe el
-stai bine? intreba cu o usoara urma de ingrijorare prin tonul rigid

Cho isi stranse din reflex genunchii aranjandu-si fusta pana putin mai sus de genunchi.
"Privi" in jur pana depista sursa miscarii.
- Da, multumesc mult.
Zise ea ceva mai rigid, asezandu-si bastonul in poala.

-Nu de va intampla nimic, poti sa te calmezi, uhm ai nevoie de ceva? Intreba acesta, intorcandu-si capul catre fereastra. Lumina batea fix pe fata si pieptul sau,ce iesea in evidenta datorita camasi descheate. Isi baga mainile in buzunarele jeansilor

Cho simtii lumina lunii incalzindu-i pielea , ducandu-si instinctiv mana la piept.
Se ridica in capul oaselor.
- Nu, totul este bine, multumesc.
Zise ea destul de formal pipaind materialul paturii cu mana stanga.

Zambi cald constient insa ca fata nu il vede, ii puse mana pe cap mangaind-o protectiv
-Daca e ceva striga-ma, sunt in camera cealalta. Iesi fara a maia stepta v-run cuvant din partea fetei
"Si luna e si ea descompusa" isi spuse baiatul incepand sa cante la pian
off: melodia:https://www.youtube.com/watch?v=1L8daKrcG-Q

Cho se ridica, avand grija de data aceasta sa stie pe unde paseste.
Intinse mana inainte, dand de un perete rece. Il pipai incet, miscandu-si bastonul in jurul sau.
"Canta frumos."
Isi zise ea ceva mai linistita, pipaind mai departe peretele pana dadu de usa din lemn.
O trecu incet, imperceptibil, tinandu-si pur si simplu bastonul in mana.
Pasi mai departe pana simtii ca sunetul pianului deveni mai puternic.
Se apropie de el intinzand mana si atingand cu varfurule degetelor cateva clape.

Baiatul tresari si se-ntoarse cu fata catre fata
-Te-am trezit? intreba aceasta usor jenat, insa in vocea lui nu se sesiza nici o schimbare

- Nu dormeam.
Spuse fata fara intonatie intinzand mana pana atinse fata baiatului.
Ii pipai barbia si obrajii, apoi retragandu-si mana.
- Canti frumos.
Spuse simplu fara sa tina capul intors spre el, ci spre pian.

-Vreisa te invat? intreba baiatul zambitor punand o mana pe soldul fetei si cealalta pe mana de pe fata lui, inchizand ochii

Cho il apuca de mana pe care i-o pusese pe sold asezand-o inapoi pe clape.
- Mi-ar placea.
Spuse alb.

O trase in poalele sale si ii puse mana pe pian, apoi pe a sa peste a ei
-Lasa-le moi

Cho isi aseza cu grija bastonul langa scaunul pe care statea baiatul, lasandu-si apoi mainile moi.
Simtii cum i se racesc usor mainile din cauza reticentei, insa nu spuse nimic.

Ii misca incet mainile pe pian, de la ton la semiton explicand cum vin notele, reperele care se putea simti
-Intelegi? Intreba in cele din urma oprindu-se din explicati

Cho tacu cateva clipe.
- Cred ca da.
Zise simplu incercand sa proceseze ce ii spusese baiatul.

Zambi si ii lua mana intra sa zambind
-Ce ar fi sa cantam? Ii apasa incet degetele pe pian, apoi incet incet melodia incepu sa reiasa, mai intai ca niste note, apoi in adevaratul sens al cuvantului

Cho simtii cum degetele ii tremurau usor, insa se stradui sa le controleze.
Zambi, facand o miscare involuntara din degete si apasand clapele de alaturi.
- Ah ...
Eclama jenata cand sunetul dezacordului strica cursul melodiei.

-A fost bine, sincer, pentru un incepator a fost bine. Se apleca o clipa si simti cum corpul fetei aluneca, o prinse cu un brat de sold si-o trase mai sus. O intoarse cu fata spre el si-o privi in ochi, ridica mana si ii scoase ochelari epntru ai privi chipul