Remy LeBeau tocmai isi platise taxa de cazare pentru subsolul unui bloc dintr-o zona "de lux" a suburbiilor Parisului. Aici toate aveau un pret. Mafia franceza facea cam ce voia cu oamenii fara casa si adapost. Daca Remy fusese si el unul din cotizanti la inceput, in numai cateva luni isi castigase respectul printre mafiotii parizieni si devenise unul din norocosii care erau lasati in pace. Nu trebuia sa plateasca taxa de protectie, nu trebuia sa lucreze pentru Mafie si alte privilegii. In plus, majoritatea mafiotilor il stiau de frica, datorita abilitatilor lui extraordinare de lupta.
Dupa ce isi pregati "patul" in subsol, adica dupa ce isi trase o patura jerpelita peste o saltea zdrentarita, iesi afara si se aseza pe jos, in fata gemuletului subsolului, rezemandu-se cu spatele de peretele blocului. Isi scoase o tigara si si-o aprinse, impasibil.