George: The Friendly Ghost

GEORGE: THE FRIENDLY GHOST

E cald. Mult prea cald pentru perioada asta a anului. E o canicula infernala. Au avut dreptate meteorologii cand au spus ca asta o sa fie cel mai cald an din istoria umanitatii. Mercurul fierbe in termometre, aerul e aproape imposibil de respirat, cu toate astea 2 baieti stau de vorba pe trunchiul unui copac cazut pe parcela din fata unei case. Unul din ei e Vlad si e din Timisoara. Vine aici in fiecare vacanta la bunici. Celalt e Mihai si e din Bcuresti. Si el vine in fiecare vacanta la bunicii lui. Cei doi se stiu de mici si se intalnesc in fiecare vacanta aici. Sunt prieteni foarte buni, au pasiuni comune, si asta desi ii despart 500 de kilometri si se intalnesc aproximativ 2 luni pe an.
In dupa-amiaza asta, cei 2 stau de vorba, ca de obicei, despre de toate si orice. Mihai tocmai ii spunea lui Vlad ce gasise in timp ce facea curat in pod cu bunicii lui...
- Stii ca bunicii au abonament tot timpul la cate un ziar. O vreme au fost abonati la Libertatea. Am gasit un teanc intreg de ziare si m-am uitat pe primul, asa, ca idee. Fii atent ce am gasit...
Mihai ii intinse lui Vlad un ziar prafuit si peste care timpul isi lasase amprenta. Era deschis la mijloc, unde era un articol ce se intindea pe 2 pagini, cu titlul "Fenomene paranormale". Articolul continea povesti despre Yeti, monstrul din Loch Ness, Big Foot, fantome, extraterestrii si asa mai departe.
- Uite aici! indica Mihai un paragraf.
Vlad citi cele cateva propozitii in gand si intoarse privirile spre Mihai, aproape pufnind in ras.
- Vrei sa spui ca exista o fantoma la Tribunalul din Los Angeles, care atunci cand e vazuta de cineva, vine la ala si se recomanda ca fiind George?
- Stiu, e de-a dreptul absurd, spuse si Mihai, foarte amuzat de posibilitatea existentei acestui fapt.
- Cum dracu', ma? Vine la tine, intinde mana si zice "Buna, sunt George"? spuse Vlad si pufni in ras.
- Poate are carti de vizita, completa si Mihai si cei doi rasera copios.
Urmatoarele cateva minute si le petrecura facand misto de fantoma George, dupa care se apucara sa frunzareasca ziarul in cautarea altor stiri de care sa faca misto.
Dupa jumatate de ora, se adunase si restul gastii de acolo. Jessi, o fata de 14 ani de la Arad, Adina, tot de 14 ani, de asemenea, de la Arad, Alex, un baiat care locuia acolo si era mezinul gastii, avand 12 ani si Alina, o alta fata care locuia acolo, de 15 ani. Vlad si Mihai le aratara stirea cu George si se porni o mistocareala generala al carei subiect era George. Toata lumea ironiza situatia in care o fantoma aparea si se recomanda politicos celui ce o vedea. Se ajunsese la stadiul in care cei doi stateau si faceau o partida de sah, sau fumau iarba impreuna. Toata lumea era amuzata de posibilitatea existentei unei fantome prietenoase, pe nume George.
Seara se mai adunara copii pe strada. Mai venisera doua fete,surori, de pe alta strada, prietene cu cei din grupul lui Mihai si Vlad. Se numeau Andra si Simona si li se spunea "surorile atomice". Si ele fura puse la curent de existenta lui George si de cat de prietenos era. Fetele rasera cu grupul si gluma cu George devenise deviza grupului...
Timpul, insa, trecu si veni seara. Era cazul ca lumea sa mearga acasa. Grupul decise sa le duca pe cele doua fete pe strada lor si pe drum, Mihai si Vlad reinviara gluma cu George.
- Imagineaza-ti cum apare acum George si noi toti ne speriem si el zice prietenos: "Nu va speriati. Nu vreau sa va fac rau. As vrea sa imi spuneti unde e cel mai apropiat magazin sa merg sa beau si eu o bere."
Toata lumea radea. Cum sa nu razi? Nu era amuzanta ipoteza unei fantome prietenoase, care bea bere si fumeaza iarba?
Din gluma in gluma, gasca ajunse la casa fetelor. Fetele isi luara ramas-bun si intrara in casa, iar gasca porni inapoi spre strada, ca sa se duca fiecare la casa lui. Glumele cu George ocupara tot drumul spre casa si, intr-un final, cand ajunsera pe strada, fiecare intra in casa lui, luandu-si ramas-bun, pana cand nu mai ramasera decat Mihai si Vlad.
- Noapte buna! Vezi sa nu te intalnesti cu George! spuse Vlad si intra in casa.
- Noapte buna, zise Mihai razand si porni spre casa lui, care era la 15 metri mai departe. Cand ajunse in fata portii, dadu sa intre in curte dar ceva ciudat ii atrase atentia. Privi spre dreapta lui. Strada pe care locuiau ei dadea in camp. La 100 de metri de casa lui Mihai se termina strada si incepeau pamanturile agricole ale satenilor. Mihai privise in partea aceea. Ceea ce vazu, nu i se paru la locul lui. O silueta inalta, care parea sa aiba parul lung, si o bata imensa in spinare pe care o sustinea cu mana dreapta venea dinspre camp spre sat.
- Cine-o fi? La ora asta, pe camp? se intreba Mihai.
Incerca sa se concentreze spre directia personajului, dar nu putu sa vada nimic. Noaptea neagra facea imposibil de distins alte caracteristici ale persoanei. Noroc cu lumina felinarelor care putusera sa il contureze, cat de cat. La un moment dat, umbra facu stanga.
- Se duce pe strada surorilor atomice. O fi fost la camp, dracu' stie... spuse Mihai si intra in curte, mai impacat.

Va urma...