Jaqueline's room

-Poti sa faci ce vrei dar ma intoiesc ca vei rezista prea mult fara sa bei apa sau sa mananci macar.

- Prefer sa beau bere sau vin, de felul meu. Cat despre mancat, sunt obisnuit cu foamea, mormai el, privind in alta directie.
Din reflex isi scoase pachetul de tigari si bircheta. Realiza ca e la cineva in casa si intreba:
- Pot sa fumez?

-Sa inteleg ca t-i s-a vindecat spatele deja?....
Asta inseamna ca pot sa te chinui.
Zambi arogant.
-Poti sa faci ce vrei.
Jaqueline iesi din camera intorcandu-se in scurt timp cu un bloc mare de schite.Se aseza in fata lui pe un fotoliu si incepu sa schiteze o ramura de cires.

- Nu mi s-a vindecat spatele, dar nimic nu ma poate impiedica sa fumez, poate in afara bunlui simt. De-aia te-am si intrebat, mormai el, cu tigara in gura, in timp ce si-o aprindea.
Trase un fum cu pofta si inchise ochii, lasand capul pe spate. Dupa vreo doua minute in care fuma savurand fiecare fum, se intoarse spre Jaqueline.
- Banuiesc ca nu ma desenezi pe mine. Pozitia asta nu ma prinde, mormai el, absent.

-Ba te desenez....asta numai in cazul in care te vezi ca o ramura de cires..
Ridica din umeri ridicandu-si privirea fixand fumul de tigara ce se ridica.

Remy o observa pe Jaqueline privind fumul. O privi in ochi si o intreba:
- Asa ceva poti desena?

-Doar niste fire subtiri pe o coala alba. Normal.
Raspunsul lu fara expresie urmat de un usor zambet ciudat.

Remz dadu din cap si se intoarse la tigara lui pe care o termina in cateva minute, savurand fiecare fum. Apoi, dupa cateva minute de tacere, o intreba pe Jaqueline:
- Oare o sa imi treaca durerea de spate? Adica... E chiar foarte neplacut...

-Neplacuta durerea de spate....sau faptul ca nu te poti misca in voie asa cum esti obisnuit?.,......
Il privi fara expresie.

- Presupun ca o combinatie intre cele doua sentimente... mormai Remy, privind tavanul ganditor.

-Ei bine, atunci cred ca este in regula.
Jaqueline isi arunca privirea prin camera zabovind putin asupra ferestrei.
-Cum te numesti?......

- Remy LeBeau, mormai acesta, absent, privind contemplativ tavanul. Tu?

-Jaqueline......
Isi lasa absenta capul pe spate, schitele alunecandu-i din mana.

Urma o pauza deranjanta in discutie, timp in care Remy contempla tavanul meditativ. Intr-un final, isi lua inima in dinti si o intreba:
- Asa te porti cu toata lumea?

-Exista un mod ciudat in felul in care ma port?....
Jaqueline il privi usor incurcata.

- Da, pai nu esti tocmai cea mai prietenoasa fire din lume, o privi Remy patrunzator.

-Sa inteleg ca ar ajuta la ceva daca as fi mai prietenoasa?.....
Cu toate ca.....eu consider ca sunt prietenoasa....

- Nu stiu in ce masura te-ar ajuta pe tine. Pe altii i-ar ajuta, zise Remy cu aceeasi nota instiganta in glas.

-Nu-mi spune ca tu chiar crezi ca te vei simti mai bine daca voi zambi.
Jaqueline flutura mana distrata.

- M-as simti, zise Remy, cu un ton ceva mai cald in voce, privind-o in ochi.

-Bine, Remy...atunci ma voi purta mai dragut, dar tot nu-ti va rezolva durerea de spate.
Afisa un zambet larg si plin de ironie.

Remy dadu ochii peste cap si intoarse capul in partea cealalta. Se adresa lui Jaqueline, desi parea ca vorbeste cu un perete:
- Ai cumva o gura de apa? Mi s-a facut sete...

-Da...am....
Jaqueline nu schita niciun hest cateva minute chinuindu-l pe Remy.
-Si da, iti aduc imediat...

Remy dadu ochii peste cap si o astepta pe Jaqueline cu o figura plictisita sa se intoarca.

-Iti mai este sete?....
Jaqueline se aseza pe vine langa canapea unde statea intins Remy, cu un pahar mare cu apa.